Dragul meu, bun găsit! Probabil te întrebi de ce te caut așa curând. Simt nevoia să fac o reparație. La ultima scrisoare te-am înlăcrimat prea mult. A fost mult prea dureroasă, dar nu te puteam menaja. În fond, ești obișnuit cu viața cu de toate. Veștile rele nu întreabă când vin. Deschid ușa fără să atenționeze înainte. De aceea am fost atât de crunt de sinceră cu tine. Sinceritate care vine din vremurile din urmă. Ea a primat în dragostea noastră.
Astă seară îți voi aduce vești bune. În curând se apropie împlinirea unui an de la plecarea ta, și simțeam că trebuie făcut ceva care să vină în acord cu acel moment. Și nu doar. Tu, când simțeai că nu prea se mai petrece nimic, făceai ceva. Dar nu orice. Ceva care să te definească, să fie în rimă cu viața, cu activitatea ta. Așa încât, de ceva vreme mă gândesc ce-aș putea să mai fac pentru tine, și repede am găsit răspunsul. Săptămâna trecută l-am sunat pe domnul Florin Constantin, primarul orașului adolescenței tale, Vălenii de Munte. I-am propus o lansare de carte și, ca mereu, a răspuns afirmativ. El era dispus să se întâmple oricând, dar crede că mai potrivit ar fi la începutul lunii decembrie. Așa a rămas. Vom stabili data puțin mai încolo.
Astăzi, am vorbit cu doamna Mihaela Radu, managerul Bibliotecii Județene „Nicolae Iorga” din Ploiești. A primit cu deschidere și încântare propunerea mea. Am decis împreună ziua de joi, 3 noiembrie, ora 17.00, în Sala ,,Marea Unire” a Palatului Culturii din Ploiești. Urmează ca zilele acestea să-i trimit toate datele pentru a face afișul. M-am gândit, și știu că vei fi de acord cu mine, la oamenii care vor vorbi despre tine și despre cartea „Confesiuni la Poarta Cerului”, tipărită cu sprijinul familiei Lucia și Tiberiu Urdăreanu, prin Editura AMPress, la tipografia Karta Graphic.
Așadar, Adrian Țuțuianu, de curând numit secretar general adjunct al Guvernului, un om pe care îl prețuiai, și la rându-i te prețuia și îți poartă amintirea dragă, a răspuns pozitiv, fără să stea pe gânduri, chiar dacă programul îi e ceva mai încărcat acum. Apoi, colegul de condei și prietenul Octavian Știreanu, cel care a și scris postfața cărții, de asemeni va cuvânta. Domnul Emil Calotă, care în timpul mandatului său de primar, te-a numit cetățean de onoare al Ploieștiului, și bun prieten ți-a fost până la final, și după aceea, va fi unul dintre vorbitori. Doamna Dana Chera, un jurnalist căruia îi apreciai profesionalismul, dar mai mult de atât o îndrăgeai pentru întregul om-ziarist, mi-a răspuns „Da”, în proporție de optzeci la sută, urmând ca zilele acestea să-mi dea răspunsul cert. Știi că ea locuiește la Pitești. Sigur că m-am gândit la efortul pe care trebuie să-l facă venind la Ploiești, când mi-am propus s-o invit, dar imaginile cu voi doi din emisiunile pe care le realiza în urmă cu niște ani la un post de televiziune mi-au dat curaj să încerc. Erați doi interlocutori foarte potriviți. Tu erai un invitat pe potriva ei, iar ea, un moderator pe potriva ta, indiferent de subiectele abordate. Grave, dure, culturale, rimați amândoi foarte bine. Ea a mai fost la unul dintre evenimentele de la Sângeru, unde a vorbit cu sensibilitate, cu căldură. Aștept răspunsul ei definitiv. Aceștia ar fi, dragul meu, oamenii pe care am simțit să-i chem în sprijin. Așa-i că ești de acord cu mine? Spunându-i domnului Știreanu câți vor lua cuvântul, el crede că e suficient, pentru a nu obosi auditoriul. Doamna Mihaela Radu va fi amfitrion, eu voi spune două cuvinte doar, iar la final, Luciana, două. Vreau s-o implic în tot ce ține de tine, de amintirea ta ca scriitor. Nu vreau s-o țin departe. În fond, ea va continua la un moment dat.
Urmează să mă gândesc pentru lansarea de la Vălenii de Munte, dar mai e puțin timp până atunci. Am deja câteva idei. Voi vedea. Ambele lansări vor fi transmise live pe pagina de facebook a AMPress. Alina Toader mă va ajuta în sensul acesta. Tot datorită ei, oamenii care n-au putut ajunge pe 17 august la concert, au avut acces la ce s-a petrecut la Muzeul Pietrei.
Dacă vrei să-mi transmiți ceva în legătură cu cele două lansări, mai ai timp să o faci. Găsești tu calea. Iar eu, precum știi, sunt atentă la mesaje. Sigur că mi se întâmplă uneori să le percep eronat, dar nu și când ele vin de la tine.
Dragul meu, acestea sunt veștile care sper să-ți fie pe plac. Doar asta mai pot, mai putem face pentru tine. Nu știu când îți voi mai scrie. Probabil săptămâna viitoare, când niște zile voi respira Bucureștii. Am să-ți dau de știre.
Acum aș vrea să ne destindem puțin. Să șterg chinul, lacrimile de zilele trecute. Ești de acord? Pune-ți costumul. Te absolv de purtarea papionului, a fracului. Cămașa albă e suficientă. Găsesc și eu o rochie potrivită. Fii sobru, dar nu afișa duritate pe chip. Eu voi zâmbi discret, doar cu ochii. Dansul acesta presupune grație, eleganță. Știu, suntem puțin stângaci, dar exersând vom reuși. Nu te supăra de-o să se întâmple să te calc pe picior. Prefă-te că nu observi. Lasă-te purtat de ritm. Da? Curaj! Dmitri Shostakovich – The Second Waltz. Play!
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu
