Dragul meu, a trecut o săptămână. Mi se pare o veșnicie, și mă întreb oare cum o să măsor veșniciile ce vin? M-ai pregătit demult pentru deznodământul acesta, dar, de data asta, n-am fost o elevă silitoare. De fapt, ceva am făcut, sperând să-mi ajungă de va fi. Ți-am sărutat ochii de zeci de ori pe zi, ți-am mângâiat obrajii de sute de ori, te-am îmbrățișat și te-am mirosit cu disperare, pentru ca mirosul tău să rămână în carnea mea. Credeam că astăzi, toate, îmi vor ține de dor. Cât m-am înșelat, dragul meu.

A trecut o săptămână și, așa cum se cade, ieri am făcut parastasul. Știu că tu nu erai prea convins că aceste rânduiri bisericești îl ajută pe cel plecat, dar eu le voi respecta întru totul. Preotul Mădălin Moșneanu mă îndrumă pentru ca sufletul tău să fie în lumină și pace, iar eu voi asculta sfaturile lui.

Am uitat să-ți spun, dragul meu! Odra a trăit prima ei experiență de mamă, miercuri, în dimineața zilei în care tu plecai definitiv. Cred că s-a grăbit pentru tine. A vrut să-ți arate dragostea ei. Spre deosebire de Lupu, ea ți-a auzit glasul, te asculta când încercai s-o educi, când îi predai regulile de bună purtare ale ciobănescului german. Mi-a fost milă de ea, ori poate m-am simțit solidară cu durerea ei. Știi că nimeni nu îndrăznește să intre la ea, în afară de mine. Noi două suntem prietene, doar că de data asta nu știam cum s-o abordez. N-au supraviețuit toți cățelușii, și trebuia să-i iau de acolo pe cei care nu mai erau în viață. Am stat câteva clipe și m-am gândit ce-ai fi făcut tu, și am reușit. Am găsit soluția potrivită, însă când am văzut cu câtă disperare își caută puii morți, în fânul pe care-l așezasem drept pătură în coteț, mi-a sfâșiat sufletul.

Mi-am dat seama că suntem în aceeași situație. Cu disperare te caut și eu în Livadă, în curte. Aștept să dau de tine fasonând un măr, ori odihnindu-te în leagăn. Și te găsesc, dar doar în amintire. Când încerc să te ating, se lasă înghețul, chiar dacă afară e soare.

Dacă m-ai văzut în cușca Odrei, sunt convinsă că te-ai amuzat. Încercam să-mi dau seama ce sex au cei doi pui rămași în viață. N-am prea reușit. Cred că sunt băiat și fată. Știu ce-ai fi spus în situația asta.„Degeaba ai terminat un liceu cu profil veterinar”. Da, îți dau dreptate, degeaba.

Dragul meu, eu și Luciana încercăm să ne adaptăm noii vieți. Nu e deloc ușor. Totul se raportează la tine. Ne gândim ce ți-ai fi dorit să facem în situația asta, și ne spunem că ai fi vrut să nu ne abatem de la ceea ce făceam când eram toți trei. Așa încât, astăzi, am mers cu ea să cumpărăm bradul, pe care-l vom pune în locul pe care-l știi. Nu avem încă puterea să-l împodobim. Tu, oricum nu participai la partea asta, preferai să scrii, iar la final veneai să vezi rezultatul. Acum, la final, eu și Luciana vom privi spre cer, ascultând glasul tău care-și va avea întotdeauna ecoul în noi.

Îți mai scriu ceva, apoi închei, și vin în Livadă să mai vorbim. Eu vorbesc, iar tu sper că mă asculți. Multe persoane m-au întrebat zilele acestea dacă mai păstrez căprițele, poneița, oile, dacă muzeul rămâne deschis, dacă…Le-am răspuns că nimic nu se va schimba aici. Totul va fi așa cum ai gândit, cum ți-ai dorit, așa cum a fost până duminică, 12 decembrie 2021. Voi păstra tot și voi încerca să duc proiectele începute de tine mai departe. Știu că-mi vei fi aproape și mă vei ghida, cumva, de acolo, de unde ești.

Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu