Giorgiana Radu-Avramescu: Scrisoare către tine (XXVI)

giorgiana avr

Dragul meu, constat că multe nu m-ai învățat despre viața asta încâlcită, nedreaptă, mult prea trecătoare. Egoismul ei e fără margini. Nu-și menajează deloc trăitorii. Ba chiar aș zice că-i nedreptățește pe cei ce pot, pe cei care au minte cât pentru zece sau mai bine. Viața pare o mult prea la îndemână busolă pentru isteți, și atât. În rest, îi lovește cu brutalitate pe aceia care o depășesc în rațiune, în simțire, în tot ce transcede banalul.

Iartă-mă, dragul meu, dar azi am aflat. Am aflat și mă doare. Sufăr pentru tine, și nu doar. Știu foarte bine ce înseamnă moartea zilnică a unei ființe care face parte din tine, dar pe care n-o poți ajuta decât limitat. Și mai știu că sfârșitul care, într-un fel, înseamnă izbăvire pentru cel ce îndură, nu aduce liniște celui care-a privit zi de zi, secundă de secundă, degradarea, trecerea nemiloasă spre eternitate.
Mă bucur – ce nepotrivită exprimare! – că nu ai trăit aici această despărțire. Mă gândesc că acum e, de fapt, o regăsire. Sunteți împreună, acolo, așa cum nu ați putut fi aici.

Erați mult prea puternici amândoi. Mult prea orgolioși, mult prea vulcanici. Spuneai că sufletul acesta, parte din tine, vă depășea pe toți. Erai mândru de asta, dar chinuit de faptul că nu l-ai putut proteja de tot ce-a trebuit să îndure. Și-a lăsat viața ghidată de oameni care nu-i meritau dragostea, inteligența, atenția, numele.

Dragul meu, cunosc atât de bine durerea ta. Știu ce-a însemnat pentru tine distanța care v-a menajat totuși. Prin ea ați reușit să păstrați intactă dragostea, chiar dacă dorul măcina pe dinăuntru.

Nu voi devoala partea aceasta din tine, deși poate s-ar cuveni. Neexistând dialog, aleg să respect durerea celor care în 23 februarie 2022, au retrăit un 12 decembrie 2021, cu puțin diferit.

Nu știu cum să te consolez, dar mă ghidez după semne. A plecat într-o zi de miercuri, la scurt timp după tine. Fiți, dragul meu, acolo, așa cum nu ați putut fi aici. Înfloriți salcâmii cerului, așa cum făceați în luna mai, de „Armindeni”. Îmbrățișați-vă pentru fiecare zi în care n-ați putut-o face aici. Vorbiți-vă cald, calm. Povestiți despre cărți. Învață de la ea japoneza și multe altele.

Dragul meu, plâng pentru voi! Sper să vă regăsiți cumva. Îmi doresc din tot sufletul ca veșnicia să vă găsească împreună, fără opreliștile temperamentului puternic al Leului și Taurului.
Iubiți-vă, ocrotiți-vă, fiți dincolo de noi toți, de orgolii imberbe și strâmbătate, așa cum doar în lumea celor drepți se poate.

Candela sufletului meu arde neîncetat, dragul meu! Nădăjduiesc să-ți fie lumină și pace, ție, și celor care-ți sunt dragi, departe sau aproape!

Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu

Parteneri