credeam că luna ne-a uitat
nu s-a îndurat
e acolo,
ne privește
are culoarea ta
sau tu culoarea ei
doar eu sunt altfel
de niciun fel mai degrabă
incoloră,
inodoră,
insipidă
așa învățam la chimie
culoarea pielii voastre e de aur
galbenul nu înseamnă gelozie,
galbenul e lumină,
felinar în nopțile pustii
nu suntem singuri,
luna nu ne-a uitat
nici eu pe tine,
nici tu pe mine,
doar noi amândoi uităm de sine,
rătăcind în trecut,
cărând povara amintirilor
prea grea pentru floarea ce ești,
prea mult pentru ființa ce sunt
departe-s toate
dar nu e totul pierdut
atâta timp cât ochii mei te privesc
atâta vreme cât singurătatea o împărțim la doi,
cât luna se arată
și, cu aceiași ochi
ne privește pe-amândoi
ca pe un poem modern
iscat din tu și eu
în miez de noapte
