nu scriu poezie,
scriu gânduri, precum știți
ca acestea care vor curge,
după vizita unui pictor,
impresionat de muzeu,
de tot ce-i aici, și munca enormă
în continuarea lui

l-am chestionat, însă, despre el, omul, pictorul
știu că în spatele unui artist
șade o poveste

parcimonios a fost,
vino, când poți, la București,
și ai să afli,
nicio întâmplare nu-i neînsemnată,
așadar, de va fi să fie, vei descoperi

voi afla cu siguranță,
iubesc poveștile,
îmi plac oamenii creatori de poveste
și mai ales, aceia care din ei construiesc
un basm

cu ceva am rămas însă
din această întâlnire,
pe lângă frumosul dar,
o carte-album despre tainele picturii

am primit, cum rar mi se întâmplă
confirmarea cuiva care simte
greul „bogăției”,
pentru care mulți mă invidiază

multe ai îndurat, mi-a spus
cumplit trebuie să-ți fie cu toate
câte sunt aici,
mai ales că sprijin de nicăieri n-ai

nu te izola însă,
trăiește, ai tot dreptul,
iar El nu se va supăra,
nu plânge, și cuvintele lui
mi-au șters lacrima
care nu uită să cadă
la vederea unor fotografii

nu plâng, nu mai plâng
doar durerea pierderii,
plâng frica neputinței
ce în curând o întrevăd

trăiește, a continuat,
ai tot dreptul,
iar aici caută soluții,
caută oameni care pot sprijini

pe cine?
am întrebat,
cine să-și dea silința,
pentru ceva ce nu le aparține?

prieteni politici, poate,
e an electoral

am încercat,
mi s-a promis,
dar nimeni nu investește
în suflet și spirit,
nimeni nu investește,
dacă nimic nu are apoi de câștigat

și totuși, trăiește,
ai tot dreptul,
a repetat

am?

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]