Giorgiana Radu: De mâine, ne va fi mai bine?

Trăim într-o permanentă schimbare de mai multă vreme. Schimbările sunt bine venite, atunci când aduc beneficii în viața noastră, doar că în ultimul timp răul pare să domine. Și nu mă refer numai la sănătate, care ne doare pe toți în egală măsură, ci la toate domeniile ce contribuie la binele național, la binele societății.

Cu politicul pare să înceapă tot. De-aici ni se trag relele. De la mic, la mare, fiecare dintre politicieni poartă vina pentru ceea ce se întâmplă astăzi în spitale, în instituții, în învățământ, în pădurile Carpaților, tunse ilegal până la chelire, dacă s-ar putea. Unii sunt vinovați pentru că au tăcut, permițând abuzul și nonprofesionalismul, ceilalți pentru incestul comis asupra propriei țări, pe care trebuia să o respecte ca pe o mamă, ca pe o soră. În loc să o ajute să se dezvolte, au dezbrăcat-o de toate podoabele care le-au umflat nu doar burțile, ci și conturile.

Toți vorbesc bățos despre proiecte și țară, se înfoaie precum curcanii, doar-doar vor fi mai credibili, iar când camerele de filmat se închid, când urnele le-au dat girul pentru patru ani, se șterg pe mâini și la gură de toate promisiunile. De aceea tot mai mulți oameni, obosiți să-i tot creadă, aleg să nu mai meargă la vot. Dar nu asta este soluția.
Chiar de suntem nevoiți să alegem între un rău și altul la fel de rău, important e să ne exercităm acest drept constituțional. Votul nu e doar o hârtie pe care o ștampilăm. Votul este speranță, iar dacă ar fi să schimb numele votului, atunci așa l-aș boteza – speranță.

Distribuie prietenilor

Alegerea de a sta acasă înseamnă resemnare, iar noi, cetățenii, nu trebuie să-i împuternicim pe aleși cu indiferența noastră. Atâta timp cât sperăm, și ne arătăm dorința schimbării, mai există șansa izbânzii.

Pe final de campanie, o televiziune a adus în dezbatere liderii unor partide, care ar fi trebuit să convingă să fie votați. Nu doar că n-au făcut asta, dar unii (de fapt, unul) au arătat că nu s-au schimbat, că au rămas la fel de indolenți față de oameni, față de țară. Nu s-au străduit câtuși de puțin să-și afișeze derbedeismul, ba dimpotrivă. Dacă nu s-au schimbat ei, soluția ar fi să-i schimbăm noi, prin vot.

Privind la ce se întâmplă, nu pot să nu mă-ntreb dacă, de mâine, ne va fi mai bine? Nu știu, dar merită să sperăm.