Giorgiana Radu: La început a fost duminică – Testul

Viața lor în doi prindea contur, se evidenția pe zi ce trece. Niciunul dintre ei nu aducea însă în discuție viitorul. Nici nu se gândeau la ziua de mâine. Trăiau prezentul. Poate acesta a fost elementul esențial al poveștii lor. Din fiecare moment petrecut împreună făceau sărbătoare.

Pe Laur și Aurelia nu-i lega doar iubirea consumată fizic, atracția firească dintre un bărbat și o femeie. Era mai mult de atât. Simțeau o conexiune dincolo de lumesc. O armonie a sufletelor, a gândurilor, a ceva ce transcede și împiedică transpunerea în cuvinte. Le era bine, confortabil în dragostea lor.

Laur scria, versurile curgeau cu repeziciune din izvorul nesecat al inspirației, care de multe ori era asemuit divinității. Pregătea apariția unui nou volum de poezii, ce se dorea a fi replica unei cărți de mare succes, pe care o lansase cu ani în urmă.

Scrisul era dragostea, arma, viciul, fără de care el nu putea trăi. Scria oriunde, în orice împrejurare, în oricare context al vieții s-ar fi aflat. Avea, totuși, un loc preferat pentru creație – Valea cu Sângeri. Aici simțea o energie aparte. Natura îi oferea decorul potrivit, iar Laur și Aurelia începuseră să petreacă tot mai mult timp în acest loc.

Venise primăvara. Renăștea vegetația și, odată cu ea, renășteau oamenii. Doar cu Aurelia se petrecea ceva mai puțin bine. Se simțea rău. Un rău care n-o mai cercetase. Pusese totul pe seama faptului că mâncase ceva ce poate nu-i priise. A început să-și facă griji după câteva zile în care starea nu i se ameliorase deloc. A încercat mai multe medicamente care ar fi trebuit să o ajute, dar fără niciun rezultat.

Făcea abstracție de răul pe care-l simțea, sperând că o să-i treacă. Se întorseseră în București. Trecuseră două săptămâni de la debutul „bolii”. Se gândise la orice, dar nicio secundă nu se oprise asupra unui fapt. Laur îi spusese demult că unul dintre medicamentele pentru hipertensiune, pe care el le lua, are efecte nocive asupra bărbaților care-și doresc copii. Așa încât nu au luat niciodată în calcul posibilitatea ca Aurelia să rămână însărcinată.

Timpul trecea, iar starea de rău persista. Fără tragere de inimă, fiind convinsă că este exclusă această variantă, Aurelia a hotărât să verifice totuși. Și-a cumpărat de la farmacie un test de sarcină. Era ceva nou pentru ea. Nu experimentase niciodată această stare. Era singură, în garsoniera din Floreasca. Rezultatul a bulversat-o. S-a repezit din nou la farmacie, gândindu-se că a greșit ceva. Nu greșise nimic. Cele două liniuțe s-au înroșit și de această dată. Refuza să creadă. A doua zi avea să încerce din nou. Încă două teste. Era în ajunul zilei ei de naștere. Cadoul acesta o tulburase. Simțea cum i se taie respirația. Se înghesuiau de-a valma gânduri, frici, confuzie. Și încă spera …Să fie o eroare.

(Va urma)