Giorgiana Radu: Ne bandajăm cu vise

 

E târziu, miroase ziua a tei înflorit
Orașul ăsta mare, dormitează pe amintiri
Cutreieră-l cu pasul, cu pasul ochilor, subit
Caută-l de neuitări și de iubiri

Ieri, știu, alergam grăbiți, cam prea grăbiți
Spre stații parcă ale întâmplării
Azi, șchiopătăm nițel, ne-mpiedicăm, forțați
De-o palmă dată prea nemeritat candorii

Nu dispera, îmi spui, nu renunța, te-ndemn
Ne bandajăm cu vise, târziul ce se lasă
Și-apoi e încă azi, și ni se face semn
Spre mâinele grăbit, fardat ca o mireasă
Care ne-așteaptă ca mereu, acasă