A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Giorgiana Radu: Ninge, Doamne, pentru Eminescu!

5 109

Ce faci, Iarnă, pe unde întârzii? Așa mult am greșit de nu te mai abați și pe la noi? Suntem, oare, atât de păcătoși?

Demult, în copilăria mea, la țară, exista o „prognoză” a bătrânilor. Dacă ploile ocoleau timp îndelungat satul, se credea că cineva din comunitate a păcătuit atât de grav, încât Dumnezeu nu se îndura să potolească seceta care se știa a fi pedeapsa aprigă. Preoții făceau slujbe speciale spre îndurarea ploii, copiii invocau ploaia prin jocuri în stradă, udându-se cu găleți cu apă în timp ce strigau „cărămidă nouă, dă, Doamne, să plouă!”.

Acele „rugi” pentru lacrima cerului, transpusă astăzi într-un fulg de nea, ar fi binevenite. Știm, suntem, am devenit, mult prea păcătoși. Mult prea primitivi în fățărnicia noastră. Dar, Iarnă, nu te-ai putea îndura măcar de urmele pașilor lui Eminescu? Nu le-ai putea sculpta măcar conturul? Să nu pierdem șirul versului ce astfel, cu atăta măreție și slavă în el, nu se va mai naște. Să nu uscăm „floare albastră”, să nu uităm „sara pe deal”, iar somnoroasele păsărele să rămână veșnic neadormite. „Luceafărul” să fie neamului românesc, întotdeauna, călăuză, indiferent unde aripa destinului îl va „zbura”, îndepărtându-l de glie, de datini și de zăpezile care nu mai sunt.

Nu ne ocoli, Iarnă! Nu ne lăsa pradă uscăciunii. Dă-i sevă grâului să rodească. Potolește setea ucigătoare a pomilor din livadă. Redă-i reavănul pământului căruia îi crapă „buza” de atâta secetă.
Dacă nu te înduri de noi, cei care, cu bună știință, agresăm de multe ori mediul care înseamnă viață, atunci fă o derogare. Fă abstracție de cei mulți și ninge, Doamne, pentru Eminescu, pentru Blaga, pentru Cioran, pentru Brâncuși, … pentru toți cei care au plămădit frumos și tragic, uneori, această țară.

Ninge-i pe eroii noștri care au udat pământul acesta cu propriul sânge. Mormintele lor, rânduite sau întâmplătoare, ninge-le tu, Iarnă, în semn de binecuvântare.

Ninge, precum un vers Eminescian neîncheiat. Îmbracă-ne cu metaforele cearșafului tău imaculat. Împrumută-ne puțin din puritatea ta, măcar un ceas, o zi, atâta doar.

Ninge, așa ca într-o zi de naștere a geniului tutelar nemuritor!

5 Comentarii
  1. Cilta Viorica spune

    Cât adevăr!

  2. LevSt. spune

    -CRAMPEIE-
    Imi amintesc ades’,de tara mea, la tara,/
    De tot ce e in sat si tot ce-l inconjoara,/
    De drumurile albe, colbuite-n vara,/
    Si turmele ce se’ntorceaua acasa-n seara./

    Imi amintesc de dealurile falnice,/
    Si micile catune, aproape jalnice,/
    De carele cu cai, grele de mere parfumate,/
    Vandute chiar si pe nutretz, in departate sate./

    De-ntinsele si desele paduri batrane, si in curele
    Tigancile ce aduceau acasa, vreascuri si surcele./
    De sondele bogate si minele pazite cu dulai,/
    Si de taranii ce ardeau si iarna-n vatra, ciocalai.

    Imi amintesc de triumfala clasa muncitoare,/
    De fabrica gri si inghetata, atatde obositoare,/
    De hainele inchise, de vant si timpuri lustruite,/
    Purtate peste tot, si ore, zile , nesfarsite…./

    De blocurile lungi, cutii turnate in beton,/
    Si de proverbialul lung si foarte gros, palton!/
    De gazele bolnave, ce palpaiau sa moara,/
    Si hornurile , scoase printr-un geam, afara./

    De strazile inguste si cu gropi si-ntunecate,/
    Ce asteptau sa ploua, pentru a fi spalate,/
    De trenul foamei si trenuri de vacanta,/
    Umplute la refuz de plebe, sudoare si speranta./

    De cozile pe doua randuri, si mult mai lungi ca anul,/
    Si galantarele in care stapan, unic si nud, era ciolanul,/
    De sacii cu paine -chiar si ea , rara- in gara randuiti,/
    Si hoti de geamantane amarate in cete alcatuiti./

    Imi amintesc…
    Cum agatam , spre Pasti, prouri’n poarta,/
    Si vara putrezeam inul si canepa’n balta,/
    Cum ne duceam la scalda, la scocul din padure,/
    Cu pielea zgariata, de rugii plini de mure./

    Imi amintesc de prima mea invatatoare,/
    De mult prea vechea si de lemn, socotitoare,/
    De cartile ce trebuiau sa implineasca harul,/
    Si acel parfum de plumb, ce amintea tiparul./

    De sobele lucinde si fierbinti, de teracota,/
    In iernile sticloase, cu blana de marmota,/
    Si cum directorul racnea, parca din gusa,/
    Sa aratam cu totii talpa, la cerberul din usha!/

    Imi amintesc…

    Cum ne jucam cu topca ,hoina sau de’a puia,/
    Doamne!’mie somn, faca-se voia ta si aleluia!-///

  3. LevSt. spune

    Caz curios in Justitie: De 15 ani, colonelul Stanica executa acasa condamnarea la 10 ani de inchisoare pentru uciderea disidentului UrsuFoto: Arhiva Pixabay Judecatorii de la Curtea de Apel Bucuresti au amanat, din nou, cu un an, …, colonelul (r) Tudor Stanica (82 de ani), condamnat definitiv la 10 ani de inchisoare pentru uciderea disidentului Gheorghe Ursu. Tudor Stanica a fost condamnat definitiv pe 10 octombrie 2003, dar fostul militian a stat dupa gratii doar aproximativ un an. Apoi, in ultimii 15 ani, fostul colonel de Militie a sustinut ca este grav bolnav, a adus acte medicale si a cerut sa nu execute pedeapsa in penitenciar…”___—–___ nu e nimic curios, in asa-zisa justitie din Romania, chestiile astea sunt norma,daca era grav bolnav mai traia 6 luni sau max. un an sau doi, este evident ca se merge pe ” ori pierde samarul, ori moare magarul”, insa (asa-zisa!) justitie din Romania trebuie sa mai repete figura de inca 5- 6 ori( magarul nu vrea sa moara, iar samarul este -mereu- plin!), este bine documentat ca cei care traiesc mai mult, adica peste 85 ani( in Romania) sunt fostii nomenclaturisti, securisti, militieni si cadrele ( de nadejde!!!) din armata,si -pe ici pe colo- si cate un plebeu care a avut norocu’ sa aiba o genetica iesita din comun( adica care „bate” fenotipul), toate raportat la imensa masa de romani, care moare( chiar si de moarte-buna!) cu 2-3 ani , peste 70…

  4. LevSt. spune

    .-cont-Iar acest 72 sau 73, este MEDIA, care este substantial ridicata de cele cateva procente (de nomenclaturisti, etc.) care traiesc peste 85 si chiar peste 90 ani, in realitate, o foarte mare parte din populatia Romaniei moare la sub 70 ani, deobicei in suferinta si lipsuri…

  5. LevSt. spune

    Mare ciolac, mare caracter! (ziua.com) „… ciolacu , fost vaslas pe barca lui dragnea,.. se dezice complet de acesta…”./// 2-„Viorica Dancila-somer(…) Nu ca dragnea ar fi fost vreun Isus( poate al unor pesedisti fanatici-if!), insa si ciolacu si veorika( la vremea ei) s-au dezis de bietul dragnea , fara niciun fel de jena, si probabil multi alti Iuda , toti sperand ca -Aceasta este Calea- sa-i preia locul… Numai ca satrapul ihan are talente ascunse, stie cum sa-i mazileasca pe acestia, dragnea la gherla, veorika la coada pentru somaj, probabil ca acest ciolacu va sfarsi tot cum a inceput, adica, ca si vaslash, insa pe o galera care duce „sare”(adica busteni) la Viena, pe Dunare, impotriva curentului…. Al apei, desigur, altfel acesta este curentul en vogue, „totul pentru patrie, totul pentru popor”…Asa ca, ciolacule, fa-ti rezerve de spanac…

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More