Giorgiana Radu: Ninge, Doamne, pentru Eminescu!

Ce faci, Iarnă, pe unde întârzii? Așa mult am greșit de nu te mai abați și pe la noi? Suntem, oare, atât de păcătoși?

Demult, în copilăria mea, la țară, exista o „prognoză” a bătrânilor. Dacă ploile ocoleau timp îndelungat satul, se credea că cineva din comunitate a păcătuit atât de grav, încât Dumnezeu nu se îndura să potolească seceta care se știa a fi pedeapsa aprigă. Preoții făceau slujbe speciale spre îndurarea ploii, copiii invocau ploaia prin jocuri în stradă, udându-se cu găleți cu apă în timp ce strigau „cărămidă nouă, dă, Doamne, să plouă!”.

Acele „rugi” pentru lacrima cerului, transpusă astăzi într-un fulg de nea, ar fi binevenite. Știm, suntem, am devenit, mult prea păcătoși. Mult prea primitivi în fățărnicia noastră. Dar, Iarnă, nu te-ai putea îndura măcar de urmele pașilor lui Eminescu? Nu le-ai putea sculpta măcar conturul? Să nu pierdem șirul versului ce astfel, cu atăta măreție și slavă în el, nu se va mai naște. Să nu uscăm „floare albastră”, să nu uităm „sara pe deal”, iar somnoroasele păsărele să rămână veșnic neadormite. „Luceafărul” să fie neamului românesc, întotdeauna, călăuză, indiferent unde aripa destinului îl va „zbura”, îndepărtându-l de glie, de datini și de zăpezile care nu mai sunt.

Distribuie prietenilor

Nu ne ocoli, Iarnă! Nu ne lăsa pradă uscăciunii. Dă-i sevă grâului să rodească. Potolește setea ucigătoare a pomilor din livadă. Redă-i reavănul pământului căruia îi crapă „buza” de atâta secetă.
Dacă nu te înduri de noi, cei care, cu bună știință, agresăm de multe ori mediul care înseamnă viață, atunci fă o derogare. Fă abstracție de cei mulți și ninge, Doamne, pentru Eminescu, pentru Blaga, pentru Cioran, pentru Brâncuși, … pentru toți cei care au plămădit frumos și tragic, uneori, această țară.

Ninge-i pe eroii noștri care au udat pământul acesta cu propriul sânge. Mormintele lor, rânduite sau întâmplătoare, ninge-le tu, Iarnă, în semn de binecuvântare.

Ninge, precum un vers Eminescian neîncheiat. Îmbracă-ne cu metaforele cearșafului tău imaculat. Împrumută-ne puțin din puritatea ta, măcar un ceas, o zi, atâta doar.

Ninge, așa ca într-o zi de naștere a geniului tutelar nemuritor!