A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Giorgiana Radu: „Profesorul”, romanul Adinei Mandalac, măsura deplinei maturități

0 97

O răceală mi-a sugrumat libertatea de mişcare, un bun prilej pentru a boli desfătându-mă, de fapt. Câteva cărți de pe noptieră, propuse de ceva timp pentru lectură, mă îmbie să le descopăr, să pătrund în universuri neumblate. Lectura a devenit un lux pe care ni-l permitem, de cele mai multe ori, doar smulgându-ne cu forța din vâltoarea cotidianului.
Astăzi, boala mi-a fost alibiul perfect, iar „Profesorul”, romanul Adinei Mandalac (Editura Allfa, cu o prefață de Octavian Știreanu), cel mai bun panaceu. Deși ochii mă ustură de parcă tot nisipul mării s-ar fi abătut în ei, citesc de câteva ore. Mi-am dat seama când cartea s-a sfârșit, iar eu trăiam dezamăgirea că autoarea mi-a retezat brusc accesul la dulcele pe care abia apucasem să-l privesc, să-l gust, să-i deslușesc aromele de nedeslușit.

„Profesorul” este nu doar o carte pe care vrei să continui s-o citești, deși coperta patru te anunță că până acolo ai avut acces. Este iubire, viață, dramă, fericire, dar mai presus de toate putere. Puterea ei, a Anei, a femeii care din izbiturile dure a știut să-și creeze scut. Din fiecare potop, ea a ales picătura care a adus secunda fericirii, fără să fenteze nefericirea. Ambele au însoțit-o permanent, dar pe fiecare le-a trăit cu toată ființa. Și-a asumat destinul, așa cum un căpitan își asumă naufragiul. N-a fugit din calea responsabilităților, indiferent de natura lor.

Deși tema romanului pare că este iubirea mistuitoare și definitivă pentru Profesor, aș îndrăzni să o alătur în aceeași măsură, cu diferențele de rigoare, pe cea pentru mama ei. Pe mine, cititorul, lacrima nu m-a ocolit la pasajele tulburătoare în care mama și fiica (mai ales fiica) trăiesc drama bolii, a luptei și în final a morții.
În cartea sa, Adina Mandalac își ia cititorul de la bun început partener în drumul acesta cu multe denivelări și obstacole, dialoghează cu el, i se adresează direct și nu se sfiește să-l povățuiască spre a fi el însuși, indiferent de prejudecățile celor din jur: „Suflet drag care citești aceste rânduri, oricine ai fi și de oriunde ai fi, nu știu ușile sau ferestrele tale ce cântec cântă! (…) Să nu-ți pese niciodată de ce cred alții! (…) Adevărul îl cunoști doar tu. Împacă-te cu Dumnezeu, cu tine însuți și cu cei din jur, dar nu renunța niciodată!”.
Romanul-destăinuire se întrepătrunde și se armonizează perfect cu inserțiile de poezie de la finalul fiecărui capitol. Versul, metafora zidesc și mai abitir mesajul care se dorește a fi transmis.

Credeam că o cunosc pe Adina Mandalac, că-i știu scrisul profund și sensibil, dar, prin această carte, îmi dau seama ce clocot, ce zbucium de creație poartă în ea. Felicitări, Adina! Ai scris așa cum ești tu. Sincer, curat. Să fii sănătoasă și neînfrânată în penița sufletului. Cel de al treilea roman al tău este un fel de definitivat, dând măsura maturității scriitoricești, fiindcă pe cea a talentului o știam.

P.S. Rogu-te ca următoarea carte să nu se termine niciodată, să nu-mi frângi bucuria lecturii pe care o vreau, o mai vreau.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More