A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Giorgiana Radu: „Simona”, mărturisirea iubirii nesfârșite și a dorului fără de leac

0 372

… De ce plâng? Eu n-am cunoscut-o pe Simona. Nu-i știam scrisul, neîmplinirile, iubirile, suferințele. Până acum! Astăzi mi-e totul atât de clar, și de neclar, și de aproape și de departe, încât am senzația sufocantă că sufăr deopotrivă cu ele, că dorul lor e și al meu. Așa simt, cu asta am rămas după ce am citit cartea scrisă la „patru mâini și trei suflete” a autoarelor Dara Codescu, mama Simonei Catrina și Alice Năstase Buciuta, prietenă dincolo de timp și univers.

„Simona”, apărută la Editura Cărțile Tango, 2019 și prefațată de Angelica Lambru, nu este o carte, doar o carte. Este dialogul acceptării și neacceptării în același timp a călătoriei în veșnicie a celei care le-a fost fiică, prietenă, soră, toate la un loc și mult mai mult de atât. E modul autoarelor de a prelungi existența Simonei în trio-ul indestructibil, indiferent de calamitățile pământene și nepământene.

Am aflat-o pe Simona așa cum era ea, cu firea ei, cu scrisul ei, cu tumultoasa ei viață până la cei 49 de ani, când bolile rapace și, poate, și dorința ei de se lăsa în voia lor, au dus-o spre alte lumi, dar lăsând aici urmele sale zidite în amintiri dăinuitoare peste eternitate.

Prin această carte, Dara Codescu și Alice Năstase Buciuta mai fac un lucru special. Își analizează propriile vieți, prin prisma Simonei. Fiecare își pune pe tavă, spre disecare, ceea ce a fost bun și rău, în destinul lor, inclusiv al Simonei. Trei vieți, trei paralele și greșeli asemănătoare, pe care doar comițându-le au putut descifra tâlcul celor ce trebuiau să se întâmple.

Cartea este scrisă comprimând timpul trecut, prezentul și viitorul, din toate trei făcând parte și Simona. Da, ea va fi și parte a viitorului, pentru că aceste rânduri sunt despre neuitare. Atâta timp cât Dara Codescu și Alice Năstase Buciuta vor trăi – iar prin scrisul lor vor trăi la nesfârșit – trăiește și Simona, chiar dacă într-o altă stare.

Din păcate, viața ne arată și ne învață multe feluri de a iubi. Important este să știm să ni le însușim pentru a putea merge mai departe, atât cât ne este permis fiecăruia. Și la fel de important este să nu-i pierdem din iubirea din noi pe cei pentru care timpul fizic se oprește mult prea devreme.

Nu știu de ce a ales Simona Catrina să plece. Poate răspunsul ni-l dă chiar ea, simțind din vreme că vor fi prea mulți „de ce?”, cândva: „Iubirea mi-a asigurat întotdeauna imunitate la mocirlă. Câtă vreme m-am simțit iubită, am suportat frumos toate ploile, lătrăturile și pungășiile din țara mea. Dar atunci când pământul meu nu mi-a mai recunoscut pasul și când bărbatul meu nu mi-a mai recunoscut plânsul, am plecat”.

Simona Catrina nu este subiectul unei cărți, este jurnalistă și scriitoare, prinsă acum cu croșetatul metaforelor în alte lumi, poate unele care s-o merite cu adevărat.

Cartea aceasta e mărturisirea iubirii nesfârșite și a dorului fără de leac al celor două autoare și modul autentic de a ne face cunoștință cu Simona, nouă celor care n-am cunoscut-o, dar care, de astăzi suntem părtași ai trecerii ei prin timp.

Felicitări, Dara Codescu și Alice Năstase Buciuta pentru puterea de a vă așterne sufletul în fața cititorilor! Inspirație veșnică, Simona!

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More