Giorgiana Radu: Statul (satul!) paralel și țața Anica

Toate-s vechi și nouă toate. Pe acest principiu pare că se desfășoară scenariul politic și cel real, de fiecare zi, al României. Liderul PSD, condamnat la închisoare cu executare, nu ia în calcul demisia de onoare, apelând la subterfugii cunoscute din alt regim, care par să fie mult sub nivelul celor care tind să ia amploare, ca o caracatiță ce se lățește la infinit peste limitele unei națiuni. Președintele țării își anunță scurt și apăsat – ca o presă ce dorește să stoarcă zerul din brânza ce se vrea dulce și proaspătă – candidatura pentru încă un mandat la prova României. Pe ce se bazează această intenție care, presupun, are ca dedesubt convingerea reușitei, nu știu. Analizând plusurile și minusurile acestui mandat, Klaus Iohannis s-ar încadra cu certitudine la bilanțul negativ, rezultat din derularea primei sale înalte răspunderi. Pentru a-i reteza din efuziune, social-democrații vin cu spânzurătoarea suspendării președintelui, lansând-o ca pe o plută de salvare a țării, din calea uraganului numit „stat paralel”.
Paralel cu clasa politică se situează oameni, întâmplări, viața reală cu drame și tragedii. Ceva mă duce cu gândul la un personaj al copilăriei.
Țața Anica nu a apucat să cunoască beteșugurile vieții moderne. În copilăria mea, ea era așezată de consăteni în rândul celor pe care Moisil îi enumera după fiecare pahar de licoare bahică în plus. Soția lui nea Nicu, bolnav de cancer la gât, cu patru copii, două fete și doi băieți, dintre care doar unul s-a ridicat din balastul care de multe ori zidește cu delăsare destinul, era o femeie harnică atunci când lucra la alții. Gospodăria ei nu dădea semne de prosperitate. Renumele în sat „îl câștigase” cu plăcerea pentru degustatul băuturilor specifice zonei. Tind să cred că dincolo de refugiul acesta lumesc, țața Anica îmbrăca taine sufletești și neîmpliniri pe care încerca să le amelioreze cumva cu „leacuri” la îndemâna oricui. Cele două fiice, una cu probleme psihice grave, cealaltă cu carențe accentuate sufletești și trupești – și-au abandonat doi copii, au schimbat numeroși parteneri – au contribuit la degradarea umană a acestei femei. Costel, băiatul cel mic, a murit tânăr, din cauza alcoolismului. La sate nu au existat, cum nu sunt nici acum, variante de reabilitare, de corectare, ale femeii și omului cu probleme de natură sufletească. Fiecare neîmplinire, fiecare eșec se tratează cu remedii la îndemână: alcool, tutun, violență, cădere în prăpastia promiscuității. Psihologul, psihiatrul, sunt nume fără dezlegare pentru omul de rând.
Statul paralel pare să fie buba tuturor neputințelor, nelegiuirilor actuale. Statul paralel nu e cel denunțat de Dragnea, nici de Tăriceanu, nici de … Statul paralel însemnă fiecare dintre noi, în lipsa unei atitudini. Uneori suntem paraleli cu noi înșine. Țața Anica ar fi fost, dacă mai trăia, parte din statul paralel (satul paralel!) care e sau nu e, dar pentru viața ei, cu siguranță, nu mai conta.

(editorial pentru ziarul Prahova)