• Home
  • De la prieteni
  • Giorgiana Radu: Tanti Florica, moartea nu poate triumfa! Moartea nu poate triumfa în gândurile mele

Giorgiana Radu: Tanti Florica, moartea nu poate triumfa! Moartea nu poate triumfa în gândurile mele

DSCN0870 1

Ne naștem pentru a muri! Cu prima inspirație de oxigen pășim către final. Adulmecăm adolescența, tinerețea, maturitatea și, indubitabil, moartea. Sună apăsător dar, uneori, moartea poate însemna izbăvire, încheierea unor suferințe fizice și sufletești greu de suportat. Și totuși, temerea noastră de acest „inamic”, ce acționează fulgerător în anumite situații, este zadarnică. Ne sfâșie sufletul, ne stoarce lacrimi, ne lasă orfani, ne scufundă în bezna adâncă a durerii, de unde cu greu mai putem răzbate. Și totuși…moartea se întâmplă, fără permisie, fără scutire, fără răgaz.
Tanti Florica s-a stins, sâmbătă, într-un octombrie ploios și rece pentru un început de toamnă ce se anunța optimist, la fel ca și sora ei (mamaie Leana, în urmă cu șapte ani). Vorbeam la telefon de câteva ori pe an. Era prima persoană care mă suna de Crăciun sau de Sfântul Gheorghe. Eu, respectând ierarhia vârstei, încercam s-o surprind înainte de a comite ea gestul, de Paște. Desigur, de ziua ei onomastică, Floriile, și pe 6 mai, de ziua de naștere, când o simțeam surprinsă și fericită că, după niște ani, nu am uitat acest amănunt. Ne-am prețuit reciproc. Într-o anumită perioadă, mă aștepta cu prânzul și nelipsita cafea, însoțite de poveștile grele, șchiopătate, dar triumfătoare ale vieții sale, condimentate cu un umor fin și molipsitor. Astăzi, nu mai este! Mă aștepta s-o vizitez, să o cunoască pe Luciana. Cotidianul și delăsarea că și mâine e o zi m-au împiedicat să ajung să ne mai vedem, se ne zâmbim, să vorbim, s-o ascult, să învăț din povețele-i înțelepte. Duminică dimineață, telefonul de la tanti Florica n-a mai sunat a bucurie. Vocea gravă a unicului său fiu mi-a anunțat sfârșitul. Sfârșitul unei vieți, unei legături de suflet care va dăinui dincolo de Univers. Moartea nu poate să triumfe. Nu trebuie lăsată să domine vieți. În gândurile mele, tanti Florica va înflori mereu, în miezul Crăciunului, al Anului Nou, al Paștilor, al Floriilor neînflorite și al fiecărui anotimp, din fiecare an. Cândva, probabil că ne vom întâlni, nu la cafea, ci într-o altă lumină, un alt decor, dar încântate de revedere. Drum presărat cu liniște și împăcare, spre îngeri, tanti Florica. Dumnezeu să te așeze de-a dreapta Lui!

Parteneri