Giorgiana Radu: Un gând, pentru Ituța

giorgiana ploiesti 2

La mulţi ani, era să zic, Ituța. Dar cei 91 de ani i-am putut evoca doar noi, cei care nu te-am uitat. Copii, nepoți și ceilalți, mulți, care te știu de demult. Lumânarea aprinsă astăzi, 26 ianuarie, a fost „bucuria” noastră de a te sărbători. Luciana te știe doar din fotografii și povestiri, dar tu o știi dinaintea noastră, a părinților. Ai aflat-o înaintea tuturor, când abia prindea „aripi”. Pentru ea, bunica Virginia, alintată Ituța, e îngerul care-i veghează existența.

Astăzi, în lumina primăvăratică ce scălda cimitirul, într-o simfonie de triluri ce străpungeau liniștea cerească, ți-am închinat o rugăciune, deopotrivă cu o rugăminte. Înduplecă-L, aproape ți-am strigat, pe cel Atotputernic să ne mai fie, un timp, o veșnicie și un pic, alături. Mijlocește-ne, dacă poți, calea spre îndurare.

Noi, cei rămași aici, nu te-am uitat, Ituța. Mamă, director de școală, poetă și om blajin, așa cum mulți te amintesc. Nu ne uita, nici tu! Pune o vorbă bună pentru toți, indiferent de merite și sorți.
Pe curând, Ituța, și fie-ne, deopotrivă, mamă și înger, călăuză în mister. Veșnicia să-ți fie tihnă și creație deopotrivă. Versul tău să ne învelească, așa ca într-o poezie definitivă și nemuritoare.

Parteneri