În ochiul de calcar al acestei case
Sub pleoapa peretelui înconjurătoare
Eu, a treia generație de Avramești
Înalț rug de triumf și de resemnare.

În scheletul pietros al ei
Se rânduiesc ca într-o cazemată
Părinții și bunicii mei
Și alături și eu, câteodată.

Care de care
Mai viu și mai pierdut în înserare
Mai aliniat
Și mai gata de intrare
În războiul niciodată terminat
În care și eu m-am înrolat.

În ochiul de calcar al acestei case
Voi fi a treia generație
de victorii,
de înfrângeri
și de oase.

Am găsit aceste rânduri urcând și coborând niște schele.
Când le-am scris n-am habar
Dar sunt scrise cu caligrafia mea și cuvintele mele.
(Lucian Avramescu, din volumul „Să strigi femeia pe numele ei de vers”)