vreme de treizeci și cinci de ani am crezut
că păsările zboară punând în funcțiune
motoarele extraordinarei lor libertăți,
că râurile curg de la sine
iar arborii înfloresc primăvara și nu toamna
pentru că atunci le vine lor pe chelie,
fără niciun amestec din afară
am mai crezut, de asemenea,
că aerul pe care-l dislocă trupul meu
cu o încăpățânare de atlet
îmi aparține în exclusivitate
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)
