am ars mai multe cuptoare
pentru a rumeni pîinea surîsului tău,
am descojit catedralele ca pe ouă de Paști
pentru-a ajunge la miezul auriu al neliniștii tale,
am iscat cîteva conflicte sîngeroase
pentru a face paspartu de tranșee
trupului tău
rămas singur
să defileze
printre soldații dezarmați
de goliciunea ta
am făcut arc din venele mele
prin care aleargă electricitatea trupului tău
(cînd te văd
mi se pun junghiuri în molecule
înnebunesc pimenții,
umblă sîngele prin mine ca la raliu
în curbele pe două roți)

am ars cuptoare,
am descojit catedrale,
m-am făcut armă
trăgînd doar cu iarba ta de pușcă
pentru a te descoperi
dar numismatica firii tale
acele monede care au reversul mai mare
decît medalia
rămîn pururi îngropate

(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)