întrucât te iubesc, întrucât mă iubești
o să facem din nou aurite calești
eu mă plimb cu caleașca silabelor mele
tu te plimbi deținută după alte zăbrele
între noi stă o mare
marea visului meu
spre cealaltă maree
e vâslaș Dumnezeu
poate crezi c-am murit
poate crezi că mă nasc
tu ești visul trosnit
pe sub tălpi
ca un vreasc
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito II)