sincer, bleg de bun
gata să mă cheltui ca o damigeană
din care beau toți fără să le pese
că alcoolul ei
se poate termina într-o zi,
bucuros să-mi număr cuiele din palmă
așa cum alții își numără sutele

aiurit, sincer,
gata să-mi dau cămașa de pe mine
unuia mult mai bine îmbrăcat
și care oricum
nu suferă de frigul întâmplării
pun umărul întotdeauna
la osia căruței intrate în șanț
nu pentru că iubesc circulația fluentă
ci pentru că am convingerea neroadă că
sângele aproapelui meu
este combustibilul cel mai prețios
al acestei lumi

(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)