cineva
care-a făcut tăiței politici din costumul de ginere al tatălui său
mă strigă pe nume de peste ocean,
îmi pune majuscule
onorîndu-mă cu o atît de scrofuloasă
memorie literară
-domnule, monsieur, sir
ai perfectă dreptate
sînt un politician constant,
comuniștii mă plătesc în fiecare zi
cu o vilă de aur pe Coasta de Azur
pentru a scrie în presa cotidiană
că viața e a dracului de grea,
m-am vîndut
pentru fix cantitatea de ozon
pe care-o dislocă trupul meu
cufundat (îmi place Arhimede)
într-o baie de aer
din zona carpatică
presupun că tu nu ai făcut
o afacere tot atît de rentabilă
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)
