Câine credincios, cuvântule,

Doar tu îmi rămâi aproape

Ca o plapumă învelindu-mă,

Iar când eu nu mă mișc

Tu alergi prin mine

Provocându-mă la hârjoană,

Sărindu-mi în sprijin la încăierări,

Dulăul meu de pază și de atac

Câine credincios, cuvântule,

Să nu îmbătrânești,

Ține-te tare

De pază grădinii mele în care am pus flori

Și am semănat nevăzutele semne

Care rămân doar de noi știute, doar de noi

(Lucian Avramescu, din volumul „Cartea fără nume”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]