AM Press Logo
Muzeul Pietrei

În loc de „Buni zori!”. Când palma ei îmi ține loc de pleoape

Ce se întâmplă cu tine, ce-i cu romantismul ăsta târziu
Sacrifici câteva etape de modernitate
Chiar tu ciopleai ieri în sămânța cuvântului
Și dădeai deoparte cojile toate.

Explică-ne, ți-a dat inima în clocot din nou?
Te uiți la primăvară, ca Boticelli, admirându-i sânii goi
Oamenii au evoluat, se îndrăgostesc de computere
Și amorul se face virtual, nu în doi.

Am vedenii, răspund, se face că au înflorit zarzării la Sângeru
Se face că iubita mea îmi ține loc de pleoape
Cu mâinile ei care mă mângâie extrem de vetust
Adică nepermis de aproape.

Se face că oamenii, biciuiți de sărăcie
Găsesc o alinare în șirul aliniat de cocori
Că viața a rămas cosmic la fel
Iar zorii nu apar seara, ci în zori.

Mi se mai pare că e nevoie de sentimente
Sentimentul de a iubi arborii și abia mijiții altoi
Și uneori, un coșmar desigur,
Îmi arată că ne putem împrieteni între noi.

Ce se întâmplă cu tine? – mă întreabă criticii cu îngrijorare.
Păreai un poet dedat la modernitate!
Așa e, am probabil vedenii când spun că iubesc și au înflorit zarzării
Ciudat e că trezindu-mă, toate se arată adevărate.

(Lucian Avramescu, din volumul „Să strigi femeia pe numele ei de vers”)

Powered by VA Labs
© 1991- 2024 Agenția de Presă A.M. Press. Toate drepturile rezervate!