ce sînt oamenii – mă-ntrebi
un fermoar între deznădejde și speranță
o intrare spre ceva
spre viață poate, spre generozitate poate,
spre moarte, poate;
mercurul sublimului urcă și coboară în noi
după legi pe care nimeni
nimeni chiar, nu le-a depistat
nici Newton, nici Pitagora,
nici Iisus Hristos, nici Dostoievski.
ce sînt oamenii- mă-ntrebi
alicele cu care tragem
cu care ne vînăm
în poligoanele planetei
și pansamentele
de pe rana răniților
răniți
cu noi înșine
(Lucian Avramescu, din volumul „Nu cer iertare 3”)