ce sunt oamenii – mă-ntrebi
un fermoar între deznădejde și speranță
o intrare spre ceva
spre viață, poate, spre generozitate, poate,
spre moarte, poate;
mercurul sublimului urcă și coboară în noi
după legi pe care nimeni
nimeni chiar, nu le-a depistat
nici Newton, nici Pitagora,
nici Iisus Hristos, nici Dostoievski.
ce sunt oamenii – mă-ntrebi
alicele cu care tragem
cu care ne vînăm
în poligoanele planetei
și pansamentele
de pe rana răniților
răniți
cu noi înșine
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)
În loc de „Buni zori!”. Ce sunt oamenii?
