Ca un tablou
Pregătit pentru Paște, ca un încondeiat ou
Pânză subțire de șevalet,
Cu care umblu duios și discret,
Să nu-ți stric, cum stai culcată pe spate
Alcătuirile la care au lucrat mâinile mele înfrigurate
Zile și nopți
De parcă șlefuiau nestemate.

Femeie, am crezut că ești doar femeie
Dar zorii mi te-au dezvelit dumnezee.
(Lucian Avramescu, din volumul „Să strigi femeia pe numele ei de vers”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]