Salut Blondule,
E ziua zilelor tale,
Cum o mai duci cu eternitatea?

Ea e bine merci, dar tu,
Printre atâtea stele nebăutoare şi plicticoase, rezişti?

Două vodci, am comandat,
Una pentru Nichita, una pentru mine,
Mari, fireşte

Îţi aduci aminte noaptea aceea
Blocul din faţa restaurantului Budapesta,
Dincolo de Piaţa Unirii?
Nu ne văzusem, dar eu te ştiam pe de rostul cuvintelor
Şi pe de rost te visam, tânăr ca nemărginirea,
Sută la sută ploieştean şi restul,
Cât să rămână pe fundul paharului de vodcă, rus

Eu iubeam cu un etaj mai jos, la nouă,
Tu iubeai la zece,
la un lat de palmă de Dumnezeu,

La trei noaptea cineva muta mobila în pod
Du-te, mi-a zis iubita mea, potoleşte derbedeii,
Fiindcă după trei zile şi trei nopţi studenţeşti
Ni se făcuse şi nouă somn

Ia-i tare şi eu m-am îmbrăcat ţanţoş
Am urcat scările
Fără să ştiu că urc în Empireu

Bum, bum, am bătut cu pumnul în uşă
Uşa s-a deschis şi a devenit uşă de altar
Fiindcă, în izmene de tifon,
Te-ai arătat tu, Nichita Stănescu, cel pe care-l văzusem doar în poezii

Pune-i la punct pe derbedei, îmi ordonase iubita mea,
Dă cu ei de pereţi,
Dar limba mea înţepenise în gură
Şi nici n-am spus de ce am venit
Şi nici n-am putut spune mulţumesc
Invitaţiei de a intra să bem împreună o vodcă

Nu ştiam de ce m-am apucat să beau de dimineaţă,
Din două pahare
Până când nevastă-mea mi-a amintit că e ziua ta,
Aşa că iar beau cu Nichita vodcă,
Eu care beau palinca mea veche de prună,
Dar azi e 31 şi tu te-ai logodit în viaţă şi nesfârşire cu 3…

Ia zi, e bine în cer?
Îngerii au interdicţie la alcool, aud,
Ceea ce nu prea cred
Fiindcă zboară în zig-zag printre nori
Iar tu te-ai simţi al naibii de singur
Fără vodca aia care te-a ucis
Dar şi te-a ajutat să pui nemurire
În toate cârciumile lumii

Mai adu un rând, ce mai întrebi de care, mari,
Tocmai am băut şi paharul tău
Nichita,
E prima oară când nu bagi iute aer în sticlă

Salut Blondule, cum o mai duci cu eternitatea?
O să te întreb direct într-o zi
Azi, mâine sau peste nişte ani
Fiindcă mai e de iubit pe pământ

Hai, noroc, zi şi tu
Fiindcă ospătarul a învăţat să rotească paharele,
Acum bea cu buzele mele Nichita,
Până la marginea de jos a metaforelor,
Până la murire şi nemurire
(Lucian Avramescu, 31 martie 2019, Sângeru)