În loc de „Buni zori!”. Cum se iubesc între ele cuvintele

Foarte rar cuvintele se țin în brațe
Iar când se țin în brațe, sufletul unui cuvânt
Trece în sufletul celuilalt cuvânt
Și sămânța unui cuvânt crește arbori în celălalt cuvânt
Și spice blonde care joacă fotbal în curtea școlii.
E ca-n desenul-cerc de pe Poarta Sărutului,
O jumătate de cerc trece granița spre cealaltă jumătate de cerc
Iar amândouă fac perfecțiunea de care vorbea Platon,
Fiindcă doar cercul e perfect
Și doar dragostea dintre două cuvinte care se țin în brațe
Și aproape că nu și-ar mai da drumul
De drag ce le e unul de celălalt
De parcă un cui ar fi trecut între două trunchiuri de brad
Și nu mai vrea să le dezlege
Și le pătrunde așa făcându-le tot unul și tot una
De nu mai știi care e cuvântul bărbat și care e cuvântul femeie.
Foarte rar cuvintele fac dragoste unul cu celălalt
Iar când se nimeresc să semene
Nu se mai dezleagă
Și nu-și mai dau drumul
Și orgasmul amorului lor trece mereu din unul în celălalt
Fără sfârșit și fără început, așa sunt de iubărețe cuvintele
Când se nimeresc de același fel de silabe
Și de același fel de note muzicale
Și de același fel de a veni acasă, pe pagină, de dor unul de celălalt.

(Lucian Avramescu, din volumul „Cartea fără nume”)