Și trage tu concluziile toate
Cele de mine încă amânate
Dacă în lumea asta cu suspine
Este jenant să-ți fie-n gânduri bine

Din piatră cresc în curtea mea gutui
Bătrâni și deveniți deja statui
Gânditu-m-am, cu mintea îmbătată,
Că drept au la o viață repetată

Pe pietre-a stat gândirea mea la sfat
Cu îngerul, cel mai înaripat
Și-am plănuit s-aducem înapoi
Ce au pierdut nevrednicii din noi

Sap și-am găsit statui din cela veac
Unele frânte, nimerite vrac
Comori de cremene și poezie
Scrise cu dalta parcă pe hârtie

Găsit-am dălți ca niște lungi creioane
Și chipuri credincioase stând în strane
Anahoreții de la început
Și amfore-femei, cu șold de lut

Și-așa, să nu spui nimănui,
Umplut-am curtea cu străvechi gutui
Mai am nițel, fiindcă trudesc greu
Să dau de dalta ce din minereu
Cioplit-a lumea însuși Dumnezeu

Şi-apoi, prea obosit, la fel ca El
Cobor sub pietre să mă culc nițel
Dar inima, ca jar nestins pe vatră
Va ocroti mereu livezi de piatră

(Lucian Avramescu, 26 februarie 2021, Sângeru)