nu suspin, nu cerșesc, nu mă nărui
nu beau vin în bodega de plîns
nu sînt sclavul vîndut orișicărui
traficant cu un cont mai ajuns
nu mi-e frig de uitare și nu mi-e
viața minții jucată la zar
fac destinul să joace în zgardă
pot fi însumi și urs și ursar
nu mi-e teamă de vampa ce fură
cu surîsul perfect deghizat
ne-am născut și murim pe saltele
viața noastră-i o trîntă în pat
nu-mi dau foc cînd femeia mă pierde
nu mă-mpușc dacă dau faliment
sînt copacu-n ianuarie verde
dezertorul ce-n luptă-i prezent
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)
