mult mai afurisit decât mine
e sângele meu
care nu știe să salute
nu folosește pașaport la vămile inimii,
intră în aorte fără să bată la ușă
iar când
întâmplător
i se spune – intră
iese ca un nebun pe fereastră
și atunci apar salvările orașului
brancardierii
sirenele urlă
sugrumând trecătorii slabi de înger
iar eu
sunt cules din nou de pe trotuar
ca o tomată terciuită,
scăpată din sacoșa norocului
(Lucian Avramescu, din volumul „Nu cer iertare II”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]