
În loc de „Buni zori!”. Doar pe tine
Te iubesc, de atât de departe, te iubesc
Din clopotnița surâsului meu cel mănăstiresc
De unde, călugăr, jelesc
De atât de departe te rog să-mi fii
Născătoare de alți, numeroși copii,
Femeia mea de bună noapte și de bună zi
Te iubesc,
Părăsitu-te-am și mă tânguiesc
Sufletului tău cel îngeresc
Pe care-l bănuiesc, uneori, diavolesc
Iubitu-te-am femeie alizee
Cum iubește focul trecătoarea-i scânteie
Cu tot jarul din mine
Cu năbădăi și suspine
Te iubesc, te iubesc,
Între brusturi, copaci și albine,
Doar – mai ai alte nedumeriri? – pe tine
(Lucian Avramescu, din volumul „Cartea fără nume”)