Doctorii au descoperit că sufletul e făcut din ţărână
Ca oasele păsărilor zburătoare
Ca respiraţia îngerilor
Care se uită în ochii lui Dumnezeu ca în fântână
Cum să fie, cum să fie
Din ţărână sufletul
Ca o cărămidă de casă,
Casant ca o farfurie
Nu vom îngădui această blasfemie
Au spus asta în cor
Cei care nu aflaseră că toate vietăţile mor
Şi că ţărâna, cu al ei curcubeu
Stă şi sub unghiile lui Dumnezeu
Sufletul e alb, aproape sidefiu, imponderabil poate
Doctorii nu au dreptate
Cu toate că l-au cântărit
Şi i-au descoperit greutate
Greutatea lui, a sufletului îndrăgostit de stele şi lună
Nu pleacă în cer, spuseră îngerii,
Ci cade unde-i e locul
Aici, fiindcă şi Dumnezeu e alcătuit din ţărână

(Lucian Avramescu, 27 februarie 2019, Sângeru)