• Home
  • Literatura
  • În loc de „Buni zori!”. Singurătatea ta ascultă pașii singurătății mele

În loc de „Buni zori!”. Singurătatea ta ascultă pașii singurătății mele

lucian avramescu 2

Cu urechea lipită de pământ
Singurătatea ta ascultă pașii singurătății mele,
Vinul vechi al serii nu mai îmbată pe nimeni,
Trează rămâi și eu asemenea
Sub copacul acestui cer din care nu mai cade nimic.

Cu urechea lipită de arbori
Încerc să disting
În untdelemnul posac al sevelor
Pașii singurătății tale
Dar felinele rănite nu fac zgomot
Tropăie, izbindu-se de pământ, doar praful stelar
Și apoi nesfârșitul imperiu al tăcerii.

Cu urechea lipită de pământ
Singurătatea ta pândește pașii singurătății mele
De acum și până la sfârșitul lumii
De acum și până la sfârșitul sfârșiturilor lumii
Dar poate avea sfârșit, sfârșitul sfârșiturilor?
Sigur, și tu și eu știm că o lume care nu există
Nu poate avea decât un inexistent sfârșit
Iar pașii singurătăților noastre
Așa desperecheați și împleticiți,
N-au pe ce să răsune.
Cu urechea lipită de pământ
Singurătatea ta pândește pașii singurătății mele.

(Lucian Avramescu, din volumul „Să strigi femeia pe numele ei de vers”)

Parteneri