menține-ți umorul, bătrâne,
orice-ar fi să se-ntâmple
cu triplul ștecher al inimii tale
în priza cuvintelor, cavaler al norocului
și scutier al propriului tău cavalerism deșucheat
umblă pe mârțoaga întâmplării
și nu te da bătut
săraci vor fi întotdeauna și mai mulți decât ei
săracii cu duhul;
ei intră zilnic, fără să întrebe,
în gura tubului de oxigen
și se miră de ce nu răspunzi
de ce te faci tot mai palid
iar bandajele ultimelor rupturi pe cord
sar unul câte unul …
menține-ți umorul bătrâne
în pofida atâtor chintale de brom
băute la radioscopii, interogatorii, vivisecții
doar, doar ți se vor vedea sursele
emițătoare de uraniu,
filoanele geologiei tale intime
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)