Gata soldaţi, sunaţi pe culmi atacul
Plecăm nu la plimbare, la război
E inamicul mai perfid ca moartea
Și s-a ascuns cu dibăcie-n noi

Verificați trăgaciul, vesta, casca
Singuri ne ducem lupta, n-avem frați
Luați provizii mari de optimism
Fiindcă altfel, în  atac, picați

Planeta, spun savanții, nu mai este
Cică ne-a fost, fără-a vedea, schimbată
Cu alta, iar noi locuim o lume
Care nu-i lumea cea adevărată

Cerul deasupra nu e vechiul cer
Pădurea-i din copaci de plastilină
Iar virusul acesta inamic
E avangarda celor ce-o să vină

Atenție la mine, vestitorul,
Nu vă uitați aiurea, fără rost
Nu-s comandant, dar vă ordon să faceți
Pământul pe de-a-ntregul cum a fost

Puneți la loc copaci, iluzii, vise
Suiți iubita sub salcâm pe deal
Dați-vă jos din scumpe limuzine
Și-n loc de tancuri călăriți un cal

Nu trageți idiot rachete-n nori
Lasați să vină-al ploilor descânt
Și căutați, unde-ați pierdut în voi
Cheia bătrânei case de pământ

Nu-i vorba să vă-ntoarceți în bordee
Să renunțați la scumpele veșminte
Dar nu ucideți, nu ucideți totul
Fiindcă de un timp clădiți morminte

Gata, pune-ți la loc surâsul, cântă
C-așa pornesc soldații-n bătălie
Ia-ți și o poză cu copii la brâu
Și-o carte-n raniță, cu poezie

Respiră-adânc, urcă în forță panta
Și nu opri somând aerosolii
Obiectiv de zi – refaceți lumea
Și puneți să înghețe iară polii

Scoateți din case iute rezerviștii
Pe cei care mai fost-au în război
Sunt prea bătrâni? Minciună ordinară,
Mulți știu să lupte mai viteaz ca voi

Gata, observ, s-a luminat de ziuă
Buni zori, vă zic, mutul și-a spus cuvântul
Eliberați-vă de voi, cu tot cu virus
Că numai astfel vom salva pământul

(Lucian Avramescu, din volumul „Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”)