Tata și mama șed, uniți prin cruce,
în cimitirul unde iarba doar
a înviat puternic și alături
plante mărunte din pământ răsar
Bunici și străbunici, mătuși și rude
așteaptă dedesubt, cuminți și buni
ca noi, deasupra, să sădim lumina
după un cor prelung de rugăciuni
Aduc și eu lumina strânsă-n palme
mama și tata au o dublă cruce
se țin, prin brațul pietrei, ca în horă
atenți cine-nvierea le aduce
Eram, când tata a murit, un puști
când mama a plecat eram om mare
an după an vin cu lumină-n palme
și cu o-nlăcrimată resemnare
Hristos a înviat! Cântăm cu toții
cântă și-ai mei din cer sau din pământ
ne-am învățat cu ritualu-acesta
care-i, se zice, nu lumesc, ci sfânt
Hristos a înviat, anunță popii
Hristos a înviat, transmit și eu
din gură-n gură și din glas în glas
poate aude unul Dumnezeu
Dar nu învie, an de an, din moarte
decât o iarbă, blîndă ca un miel
poate că-această iarbă este mama
și tata, fir de iarbă e și el
Hristos a înviat de sus, din arbori
din cerul care-i fără stele, chel
Fiul lui Dumnezeu, cel răstignit
învie vegetal, și-ai mei cu el.
(Lucian Avramescu, 30 aprilie 2016, Sângeru)
