Te aflu în zori risipită pe perne
Și eu sunt alături și fiica-ntre noi
Îmi ești, știu, femeie și totuși te-asemăn
Mai iute, ca vârstă, acestui altoi.

A vrut întâmplarea să fim împreună
Șotron al norocului scos la mezat
Eram de vânzare, erai de vânzare
Ceva încă nu știu cum de s-a-ntâmplat.

Ca Iov azvârlit pe gunoaiele sorții
Bolnav fără leacuri al unui destin
Mai orb decât orbii, strivit de prostie
Bând zilnic otravă din cupa cu vin.

Aflat în cădere, cumplită cădere
În gol către gol alergam răstignit
Și-atunci din senin, ca o frunză palmată
C-o forță de flutur salvator m-ai oprit.

Nici ție destinul nu ți-a stat în dulcețuri
Aflat-am că aprig cădeai, mult mai dur
Ce iese când doi, însumând nenorocul,
Obțin matematic reversul contur?

Dormi, prunc sau iubită cu prunc împreună,
Bărbatul ce-s încă e mândru de voi
Cât fi-voi, v-asigur, cosițele blonde
Păzite-s cu viața-mi de-ai lumii strigoi.

(Lucian Avramescu, din volumul „Să strigi femeia pe numele ei de vers”)