eu, priponit de îngerul speranței
gladiator al fiecărui vis
cer tot ce maica-n pîntec mi-a promis
depun această plîngere instanței

eu care-am stat cuminte-n minerale
sarea ființei mele n-a crîcnit
și n-am cerut să fiu și n-am voit
bilet de-acces în lumile totale

cer astăzi de la zei despăgubire
și de la nori și de la iarbă cer
vreau înapoi al trupului meu fier
apa și cuprul, aurul subțire

prin foc? poftiți; prin alchimii? accept
voi distilată inima din piept
să retopim în minerale clare
inima mea, inima mea gînditoare

(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)