Vine Paștele, a început să vină
Lumea pare pregătită ca de un festin
În clipa asta Iisus e pe cruce
Iar noi alergăm veseli după miel, ouă pe care le înroșim și vin.
În bucătărie, iubito, tu prepari drob
Eu încerc să prepar un pic de poezie
În care le spun tuturor
Că, de fapt, prin fiul său, Dumnezeu învie.
Au înflorit, moarte peste iarnă, mușcatele
A dat lăstari vița-de-vie
Din căldarea anotimpului scot capul
Muguri de bozii și șerpi albi de iasomie.
Tot ce-a fost părăginit capătă strălucire
Lumina trece prin perdea producându-i fiori
Perdeaua se comportă ca o mireasă
De care se apropie mirele-n zori.
Vine Paștele, nu știu la alte neamuri cum e
Nu știu cum îl serbează evreii
Nici catolicii nu știu dacă fac altcum decât noi
Dacă în ritual își sacrifică mieii.
Eu, draga mea, vreau să-ți spun doar atât
Că în aste zile lumea pare mai curată
Și dacă Iisus înviază din mormânt
Ne îngăduie să înviem și noi cu el deodată.
(Lucian Avramescu, 3 mai 2013, Sângeru)
