iubesc în neștire
iubesc ca golanul
iubesc în tranșee și-n rade de port
iubesc orice dogoritoare femeie
în calitate de amant
călător de ocazie sau consort

iubesc cu candoarea flăcăului teafăr
iubesc cu ticăloșia craiului nărăvit
iubesc cu întreaga disperare
a acestui mileniu aproape sfârșit

iubesc șapte zile pe săptămână
umplu fiecare zi cu iubirea mea
și dacă ziua ar avea 25 de ore
o oră în plus de iubire-aș vrea

iubesc cu aceeași iubire năucă
îmbrățișez cu ochii, cu nările largi
a ierburilor fremătătoare nălucă
geamul lunii ce cu picuri îl spargi

iubesc străzile spălate în zori
cu săpunul atâtor pași fără nume
iubesc limuzinele fără călători
din parcările de dincolo de lume

iubesc, și ce dacă, uneori imoral
iubesc viața – mărturisesc fără frică
iubesc galopul nărăvașului cal
și intimitatea bordeielor de rândunică

materia iubirii este betonul construcției mele
o construcție aerată, cu stâlpi sidefii
printre distanțate zăbrele
pot pătrunde în mine
cruciadele de copii
dar – stop – să nu devin plictisitor de grav
iubesc în orice poziție
a soarelui pe cer
iubesc distanța dintre sânii femeilor
care-i singura, cred eu,
unitate de măsură pentru mister

(Lucian Avramescu, din volumul „Poetul ca o casă în flăcări”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]