Ca o aparenţă răsar zorii
Aparența furoului tău de mătase
Aparența că singuri
Dumnezeu încearcă o zi să ne lase

Joc de aparențe, fluturii cară
Pe aripile lor argintii
Rămășițele primăverii
Și aparența verii care va veni

Aparența că eu te iubesc
Peste transparența trupului tău, fără furou de mătase
Aparența aparenței că nedumeririle
Sunt descifrabile și, în plus, frumoase

Ca o aparență dimineața revine
Poate dezlega cătușa dragostei noastre interzise
Aparențele, când se ofilesc,
Pe toate le arată deodată permise

Bună seara, iubito, parcă ți-am mai spus
În altă viață, în altă aparență duioasă
Când locuiam între tablouri
Iar atelierul de pictură părea că ne e casă

Aparența unui cuvânt care spune altceva decât pare
Aparența că nu vom fi atinși vreodată de disperare
Aparența dragostei care nu moare

E aparența aparențelor oare?
(Lucian Avramescu, 18 iulie 2019, București)