iubita mea îndrăgostiții sunt
averea ăstei lumi în legănare
chiar ce e slab, nevolnic, fără gând
devine-o clipă visător și mare

proprietăți de cer imaginare
deschid atâtea inimi cenușii
palizi bătrâni devin frumoși copii
și flăcări se aprind în înserare

săracul cel mai hăituit de tot
crescut la umbra spaimelor în floare
bogat devine, fericit și tare
și mări de aur traversează-not

iubita mea atâta bogăție
ai revărsat în mine deodată
că în odaia mea întunecată
rodește lângă cer vița de vie
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]