în noaptea asta fără candelabre
când mor pe șine roțile de fier
să ascultăm iubito stins cum cântă
în satul meu copiii lerui ler

i-aud acum la casa părintească
bătând în geam cu sorcove de ger
și nimeni nu mai iese să-i primească
și gem pereții-n beznă lerui ler

în noaptea asta să tăcem o vreme
ți-e teamă știu și nu pricepi ce-ți cer
cum poate să îmi fie-atât de-aproape
un cântec de departe lerui ler

(Lucian Avramescu, din volumul „Poeme”)