Un fel de scrisoare de răspuns amicilor mei de buni zori pe care am scris-o la trei noaptea, în rimă. Simțeam o datorie de a spune ceva, orice, impresionat că-s oameni care-și cheltuiesc frumosul lor suflet întrebându-se ce se petrece cu poetul. Știu câte ceva despre  boala mea care cade plocon, alegând un nenorocos dintr-un milion de norocoși.Nu e  demență senilă, nici Alzheimer, nimic din cele ce atacă și pârjolesc mintea.  Unii medici spun că pot s-o duc astfel trei luni, alții trei ani. Un savant în rotile a trăit, totuși,   și creat, cărând boala asta cu el zeci de ani. Nu înseamnă că îmi doresc  o longevitate în care eu să nu mai fiu eu și oferta de a trăi mult contra dezastrului de a mă vedea schilod. Creierul? Rămâne cum a fost. Poate crea, inventa, și – dacă-i vine  – să râdă de el însuși. Nu știu dacă asta e chiar o victorie!

(Acest text care se vrea lămuritor l-am adăugat la șapte dimineața, după ce am dormit consistent)

e-un cântec, poate o manea

în alternanța soare-ploi
adio lung, vorba mi-e grea
adio dar rămân cu voi

sigur că mă aleg din lucruri
sigur că doare pân-la os
mă învățasem fără vorbe
azi a murit mersul pe jos

picioarele devin anexă
a unei foste trebuințe
treptat, treptat, fără sforțare
și fără să îmi dau silințe

devin copacul mut și mare
plantat beteag la întâmplare
aiurea-n mijloc de cărare

e noaptea nopților și scriu
simt împrejuru-mi doar suspine
plânge în somn iubita mea
aș vrea s-o mint că-mi este bine
adio dar rămân cu tine

fac exerciții de-ntuneric
pentru-a fi apt de viață-n zori
verific dacă pot să scriu
da, scriu cu dreapta uneori
duc, bănuiți, o caznă grea
chiar dacă sui un falnic zid
durerea cea mai nemiloasă
de-a fi, până-n final, lucid

am fost bolnav de nori și vise
am fost bolnav de poezie
dar nu mi-au fost nicicând în grevă
prinși parcă de paralizie
copacii învățați să fie

iertare, deci, prieteni buni
poate-i o nouă încercare
pe care-ncerc de săptămâni
s-o vindec fără disperare

dacă mă vindec, dacă nu

sunt vinovat doar eu, nu tu

(Lucian Avramescu, 22 iunie 2021, Sângeru, orele 3.00, din volumul postum „Confesiuni la Poarta Cerului”)