Eram atât de tânăr și de tandru
purtam sub braț pompos un alizeu
și dacă cineva-mi găsea cusururi
sau mă pocea cu un cuvânt mai greu
mă răzbunam suindu-mă pe masă
de unde recitam poeme grele
Esenin și Baudelaire și clasici stranii
și nimeni nu știa că-s ale mele
făceam orice, dresam în zbor comete
mă lăudam cu-n frate împărat
iar dimineața se lipea de mine
regina balului abia-ncheiat
n-aveam nici bani, nici țoale cu fason
buzunăream cea clipă pasageră
femeile mă alegeau de parcă
eram cel mai bățos din emisferă
când a fost asta, ieri sau niciodată?
ce s-a-ntâmplat cu mine mai apoi?
nimic deosebit, suit pe masă
recit din nou poeme pentru voi
(Lucian Avramescu, din volumul „Să strigi femeia pe numele ei de vers”)
