
În loc de „Buni zori!”. Marea poezie
întinse-s la uscat iubito
rufele norilor pe cer
le plimbă cu blândețe vântul
le primenește în mister
parcă o mână de țărancă
dintr-o copaie cu clăbuc
a scos izmene și cămăși
și le-a întins mai sus de nuc
direct în cer, direct în slavă
de-a latul amplu al câmpiei
și-a scos țăranca la uscat
tivul încopciat al iiei
sunt norii, spui, îi plimbă vântul
ce altceva ai vrea să fie?
nu-i vântul zic, ci Dumnezeu
își scrie marea poezie
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito II”)