m-m dus doamnă să te cer
tatălui tău bun din cer
în armuri de cavaler
dar mi s-a pretins avere
peste sincera-mi putere
viața mea în giuvaiere
nefiind copil de papă
ci doar vrednic fiu de sapă
socrului i-am săpat groapă
și plecat în pribegie
peste pielea-ți arămie
peste țîță și bărbie
am descoperit umblînd
că tu ești numai cînd sînt
(Lucian Avramescu, din volumul „Ei, aș! spunea poetul”)
