Scriam ieri, cu amărăciune, despre singurul porumbel care, liber fiind, a înfruntat zilnic moartea și a supraviețuit:
”Ultimul, pe care-l credeam sortit nemuririi, victorios în toate bătăliile aeriane, a fost capturat și ucis. Este un pilot de încercare. Era, fiindcă de câteva ore au rămas din el doar urme de aripi, stropi de sânge, pustiirea unui regret, amărăciunea mea”.
Azi, după două zile, Supraviețuitorul e din nou pe casă. Fulgii și urmele de sânge erau ale altei păsări răpuse de șoimii porumbari.
Cei peste o sută de porumbei ai mei sunt în voliere. El era unicul rămas afară din 30 liberi, după o iarnă cu ulii care i-au decimat pe rând . Un singur soldat înaripat, ca un arhanghel, rămăsese.
Toamna asta mi-l răpise și pe el. Ultimul!. Simbol al supraviețuirii în libertate. Azi a reapărut pe acoperiș, solzat, mândru, cu aripile gata de zbor, atent la cer. Văduv de toate porumbițele ucise, tatăl unor urmași care nu mai sunt.
Bine ai revenit Supraviețuitorule! Aș plânge dacă nu m-aș bucura ca la o victorie a spiritului.Fiindcă tu ești întruchiparea rezistenței, iar rezistența e spirit.
(Lucian Avramescu, noiembrie 2018)
