îmi înflorește mîna în ianuar
zăpada e un trandafir de pace
și pe nervura sufletului iar
un fluture aripa și-o desface

văd în oglinzi amare simetrii
nuanțe de culori neiertătoare
și frunza pleoapei de la zi la zi
astupă greu o lacrimă prea mare

stăm unul lîngă altul ca pe ace
privind căderea amplă de petale
într-o lumină grea ce se desface
încet de-a lungul neființei sale

(Lucian Avramescu, din volumul „Ei, aș! spunea poetul”)