Visez o vară nesfârşit de lungă
Visez o vară care n-o să vie
Decât ca un poem fără cuvinte
Și ca o ne-ncepută poezie

Visez să facă rod pomii nepuși
Să zboare fluturi cu aripi cvadruple
Pe cerul unor îngeri presupuși
Trimiși ca ne-ntâmplatul să se-ntâmple

E timpul să accept fără-a crâcni
Că aripile mi se rup și mie
În bucățele mici și sidefii
Și nu există vorba veșnicie

Că munții se mai prăbusesc și ei
Sub un vulcan cu lava anunțată
Că am avut copii ce m-au uitat
Și-acum la senectute chiar o fată

Venit-a vremea, vara va fi lungă
Vagoane lungi vor transporta convoi
Nedumeriri, cât tuturor s-ajungă
Și care duc și dragostea din noi

Visez o vară nesfârşit de lungă
Visez o vară care n-o să vie
Decât ca un poem fără cuvinte
Și ca o ne-ncepută poezie

(Lucian Avramescu, 21 martie 2021, Sângeru)
De Ziua Internațională a Poeziei